sâmbătă, 20 august 2011
Câteodată spui asta a fost tot ca şi cum ar fi o formulă magică cu care închizi în acelaşi timp lumina aragazul uşa apartamentului ferestrele toate foarte încet. Pe masa din sufragerie laşi totuşi o carte deschisă şi o vedere de la mare. Te miri şi tu că mai există vederi de la mare. Îţi aminteşti de colecţia ta de pliculeţe de zahăr, cea pe care ai abandonat-o crezând că e o prostie. E drept că primul pliculeţ de zahăr l-ai strâns când aveai 20 de ani şi de-abia la al treilea ţi-a venit ideea să-ţi faci o colecţie de pliculeţe de zahăr. La al cincisprezecelea pliculeţ ai renunţat. Le păstrezi şi acum într-o pungă de plastic, ferite de umezeală, în întuneric aşa cum îţi păstrezi şi tubul de aspirină, certificatul de naştere şi cele câteva acte importante.
În fiecare zi lumea adaugă sute de cuvinte la formula ta magică. La un moment dat va deveni de nepronunţat.
2 păreri:
pe primul pliculeţ cineva scrisese cu pixul ceva
şi ăsta ar fi fost un motiv bun să-mi fi făcut o colecţie de 365 de pliculeţe de zahăr. dar nu mai ştiu dacă a fost aşa. nu mai ştiu nici dacă n-a fost.
Trimiteți un comentariu