vineri, 19 august 2011
L. era ca un avion din acela mic cu două locuri care toată ziua zboară la aceeaşi altitudine, niciodată foarte sus, dar nici foarte jos. În camera de fumat câteodată îşi întindea braţele şi atunci strângea tot aerul la piept. Nu spunea mai nimic. Din când în când din fuzelaj se auzea câte un râset ca un clinchet metalic.
...
Aşa era L. în zilele acelea iar eu încercam din răsputeri să-i provoc un accident aviatic de proporţii.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu