miercuri, 3 august 2011
Ea scria ca şi cum ar toca mărunt nişte legume (treceam prin dreptul ei şi mie lucrurile astea îmi ies în evidenţă, nu spun altceva). Ea nu toacă mărunt legumele, dar dacă ar face-o, le-ar toca precum scrie. Stătea în picioare şi scria. Avea un echilibru decent (se sprijinea de un dulap ce-i servea ca masă de scris). Avea ritm în lucrurile simple pe care le făcea şi scria plicuri (punea suflet când scria). Atunci chiar asta făcea. Scria zeci poate sute de plicuri. În zilele pline da, scria sute, nu le număra dar aşa spunea dacă o întrebai, scriu sute de plicuri. Tot ea le ducea la Oficiul Poştal nr.1 de care cred că aparţineam. Peste câteva zile se întorcea cu un mănunchi de confirmări de primire. S-o fi văzut-o atunci cum zâmbea.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu