Un produs Blogger.

duminică, 14 august 2011

Poate că nu pun o pâine pe masă dar cu siguranţă pun un pepene. Îl aşez în mijlocul mesei, de o parte şi de alta a lui sunt două farfurii din acelea albe precum şi cele nesesare tăierii pepenului. Privesc pepenele. Îmi imaginez uimirea primilor oameni când pe un câmp din apropiere au găsit 20-30 de pepeni din aceştia. E atât de banal pepenele ăsta, îmi spun, cel puţin pentru zilele noastre.

Ies în oraş, îmi cumpăr un bilet la Loto. Ştiu că n-o să câştig. Mai târziu o să învăţ alte jocuri de noroc.
Visez că am lucruri neterminate. Nu am terminat liceul, facultatea, nu mi-am satisfăcut stagiul militar. Sper să existe un vis în care pot urma nişte cursuri şi să-mi termin toate lucrurile neterminate. Vineri am trimis un raport. Azi-noapte am visat că nu l-am terminat. A trebuit să-l trimit din nou. Aşa mi se întâmplă.

4 păreri:

Anonim 16 august 2011 la 21:44  

unele lucruri apar aici ca să dispară din altă parte. sau e invers? aşa mi se părea, uitându-mă prin uşile întredeschise.

october 17 august 2011 la 09:05  

eu zic că aşa sunt lucrurile bumerang. când crezi că au dispărut ele s-au şi întors la tine.

azi-noapte visam că-i spun cuiva, trebuie să faci semnul W.
noi foloseam V-ul ca pe o bifă, dublu V era o dublă bifă. asta ne arăta că pe acolo au trecut doi oameni, fiecare bifând câte ceva.
dar lucrul ăsta probabil are legătură cu următorul comentariu.

Anonim 17 august 2011 la 20:27  

ce urât să crezi, atunci!

azi-noapte visam că-mi suflam nasul şi din nări îmi ieşeau doi şerpi, unul alb cu negru unul negru cu alb. şi amândoi aveau pe căpuşor câte un v. eu mi-am zis, iaaa, ce şnur de mărţişaur. acuma ştiu că e urât să-ţi prinzi în piept lucruri de-asteam, suflate, dar aşa am făcut.
noi folosim căciuliţele, pentru bife, şi când vrem duble, scriem un î din i pe sub un â din a.

october 18 august 2011 la 08:26  

azi-noapte am visat că era cutremur. oamenii îşi scoteau mobila afară din casă. pe toţi îi auzeam: hai să ne scoatem mobila din casă că e cutremur. totuşi nu ştiu de ce, dar trebuia să demonstrezi cu chitanţe că era mobila ta. aici se pierdea cel mai mult timp. nişte contabili de treabă s-au oferit să ne ajute. era ca atunci când te aflai într-un restaurant şi se întâmpla un accident şi trebuia să întrebi, e vreun contabil pe aici?

  © Blogger template Writer's Blog by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP