duminică, 6 septembrie 2026
Se ridică de pe bancă, privi cerul, văzu câțiva nori și asta era tot. Undeva cineva îi măsura cuvintele, le măsura, dar nu le putea înțelege. Literatura ne creează falsa impresie că îi putem înțelege pe ceilalți. Înțelegem personajele, cu unele chiar empatizăm. Asta e partea teoretică. Când încercăm să o aplicăm în practică eșuăm îngrozitor. Oamenii nu sunt personaje. Literatura are avantajul că ne permite să păstrăm distanța, ne apropiem doar când simțim că suntem în siguranţă. Putem îndrăgi un personaj, însă nu și pe omul care seamănă îngrozitor de mult cu personajul, pentru că în viața reală nu e cineva care să descompună personajul în întâmplări mici, aparent nesemnificative. În viața reală distanțele sunt mult mai scurte și se parcurg rapid. Așa se face că personajul nostru se ridică de pe bancă, privește cerul și pentru o clipă asta i se pare suficient. Dar noi știm că nu e.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu