Electric bulbs & more

Când merele cresc prea mari li se usucă cozile şi cad. Aşa spune dl.G. El le dă cu o soluţie în jurul cozilor şi merele rămân în pom până când dl.G. consideră că e timpul să le culeagă. Le pune în lăzi şi le păstrează într-o cameră obscură, o cameră pe care noi n-o folosim, îmi spune. Până în decembrie nu mai umblă la ele (în camera aceea obscură devin aurii). Eu nu ştiu nimic despre lucrurile astea, stau în camera de fumat petrecându-mi orele de fumat ascultând. L. îmi spune că cel mai mult îi place în concediu când nu trebuie să spună nimic. O întreb, chiar îţi place să nu spui nimic? Îmi spune da. Odată a stat o zi întreagă aproape fără să vorbească. Singurele cuvinte din ziua aceea i le-a adresat unei vânzătoare de piersici. Nu mai ştie care erau. Eu mă gândeam că mi-ar plăcea ca singurele cuvinte dintr-o zi, nici nu-mi pasă care, să mi le adreseze mie. Poate să-mi spună chiar cuvintele pe care i le-a spus în ziua aceea vânzătoarei de piersici. L. nu ştie ce gândesc. Într-o zi i-am spus ceva şi ea a ridicat din umeri.